Inregistrare | Login
Job Alternativ.

Leo | Votat

Șosetele împuțite vor salva lumea, indeed!
Ei, iată o poezie care încălzeşte plăcut inima :D

Libelule - MEET the SUN

Adaugat de argintuldecristal (1355), cu 366 zile in urma (meetsun.ro)
Fotografii cu Libelule! :)

« Omul cât se plimbă… strânge. Dintre cele câteva sute de imagini din deltă (şi un jurnal imens încă sub tipar…), câteva au fost dedicate neastâmpăratelor zburătoare. »
“A face afaceri fara publicitate este ca si cum i-ai face cu ochiul unei fete pe intuneric. Tu vei sti ce faci, in rest nimeni altcineva nu va afla.”

Cea mai scumpa cafea din lume

Adaugat de ticorosu (279), cu 748 zile in urma (calinhera.wordpress.com)
Ani în şir o urmărise, din ochi. Se mai intersectau în dreptul birourilor de la etaj. Timid cu patalama, dl. Lică n-a găsit nicicând pretexte acceptabile ca să-i vorbească...
Poate că mă pîndeşte un soi de răzbunare a timpului netrăit sau promis în zadar în stînga şi-n dreapta?… Răzbunare prin… neamintire?
Am găsit un site cu „Povesti din Baicoi. Incredibile si noi”. E de ne-ratat! :))
9
Vot

raza mea de soare- De efect

Adaugat de gabi (287), cu 751 zile in urma (gabitzubitzu.blogspot.com)
Freud a descoperit în mod accidental faptul că doar vorbind cu pacienţii săi într-o manieră ce decurgea de la sine, lejeră, adevărul ieşea la iveală în cele din urmă. Astfel s-a instituit o teorie freudiană asupra căreia au căzut de acord cei mai mulţi psihologi. Ideea era de fapt că puterea cuvintelor de a dezvălui învinge efectul de a ţine în secret unele sentimente.

"Leapădă de pe gura ta
Dacă plânsul pleacă din sine însuşi, bucuria lui este sarea dintr-o apă fără peşti.O roată trecând m-a întrebat dacă piatra plânge.M-am gandit apoi că a plânge nu înseamnă a avea ochi şi numai eu ştiu câte pietre m-au privit până acum cu tristeţea lor de a fi singure.Dar dacă iau sarea şi-o pun în bucate crezi că vor pluti la suprafaţa doar flori de apă dulce sau e un alt fel de a nu mai fi singu
9
Vot

raza mea de soare- Cararea

Adaugat de gabi (287), cu 751 zile in urma (gabitzubitzu.blogspot.com)
Cărarea cerbilor îmi e cărare,
Stog de trifoi ţi-e inima.
Dar cine-mi spune mie, oare
Ce nume poartă lunca ta.

Felia de piatră cu-ochi reci
În crângul selvei se ascunde
Dansează grindina când treci
Ferindu-şi gleznele rotunde.

E mult lăstarul albăstrui
Care-ţi cunoaşte dragul nume
Un tunet sună-n struna lui
De tine pomenind, anume.
Născându-mă a doua zi de Paşte, când toate ursitoarele erau înlănţuite-n joc de mâini, nu mai era nimic sub soare care să privească negru-asfalt după o Sfânta noapte de Înviere, iar eu am început să cer ceva mai mult ca ţâţa mamei. Cu gânduri dintre cele mai fragile, o ursitoare a răsturnat borcanul de lipici al pruncilor născuţi de ziua sfântă peste mine, îmbrăţişând pământul în leşin. Subţirea
Întâmpină-mă când mă-ntorc din luncă
şi pe-ai mei umeri simt istov de coasă
şi pe-ai mei umeri ceru-ntreg apasă.
Simt pâcla serii-n pumnul ars de muncă.

Întămpină-mă când mă-ntorc din luptă
când freamătă oţelul şi ochii-mi taie,
când totuşi truda nu mă încovoaie
cu ruga-i de pojar oricât mă-nrfuntă.

Ireversibil, vană-anitnomie-
un fulger dalb pe negrii nori se scrie,
pe câmpul ars z