Inregistrare | Login
#trilema pe freenode.

lisandru | In Pregatire

eram risipit pe câmpii nesfârşite
m-au adunat oamenii
au semănat ogoarele cu mine
cerul m-a stropit cu apă vie
aşa că mi-a încolţit sufletul
a străpuns obrazul pământului
cu vârfuri moi
Ajunse, într-un final, la concluzia deloc liniştitoare că totul era mult prea bine pus la punct pentru o simplă manifestare artistică destinată a atrage turiştii în cetate, la sfârşit de săptămână. „Figuranţii” din faţa lui nu păreau a fi deloc figuranţi, clic, clic, clic, iar ideea aceasta, oarecum nebunească, dar nu nebunească pe de-a-ntregul, totuşi, i se înşurubă în minte...
calul muşcă zăbala
ridicat în două picioare
are coama pălmuită de vânt
fuioarele aburilor se înfig în aerul îngheţat
al iernii de sticlă
cavalerul ameninţă cerul cu sabia
(nu vom şti niciodată
dacă pleacă la luptă
sau anunţă sfârşitul tuturor bătăliilor)
Se strâmbase, grimasa nu avusese cum să scape ochilor cu reflexe metalice ai pictorului, i se transformase faţa într-o mască vopsită în culori sumbre, numai nuanţe de griuri care nu prevesteau nimic bun. Toată vorbăria – se părea că nu va înceta niciodată, iar fotograful presupuse că tocmai de aceea fusese ales chiar pictorul pentru eventuale incursiuni în trecut...
Face bocul ape-ape,
Când doreşte să se culce –
Fie-i iPad-ul aproape,
Viaţă dulce!
Cu mult timp înainte de a fi resimțite efectele crizei economice scriam un articol în care analizam „mitul peșterii” lui Platon, fără a realiza importanța lui pentru ceea ce va urma. Episodul descris de filosoful grec este ilustrativ pentru realitățile nefaste prin care trece România.
Mesajele agresiv-manipulatoare, diversiunile vitriolant-isterice, discursurile subversiv-locvace, culpabilizările surescitante şi vituperaţiile îmbibate de ură se ţineau lanţ, iar Emil Boc, Adriean Videanu, Elena Udrea, alături de transfugii Cristian Boureanu, Gheorghe Flutur ori Raluca Turcan nu mai pridideau în a acuza în stânga şi în dreapta, cu nestăvilită vehemenţă şi cu neostoită fervoare,
La sfârșitul anului se obișnuiește să privim în urmă! Și în urma introspecției făcute ne decidem că ar trebui să fim mai buni! Nu constituie o surpriză că la finele fiecărui an constatăm că ne-am ratat obiectivul! Unii renunță, alții o iau de la capăt!
”Păcat! Păcat de sângele vărsat!” Acesta ar fi refrenul sub ecoul căruia se desfășoară prezentul nostru istoric! Nu mai privim în urmă nici măcar cu nostalgie sau cu sentimentul că viitorul va putea recupera o memorie pierdută!
De obicei, atunci când ne raportăm la trecut devenim nostalgici. Și prin comparație considerăm că prezentul a întrerupt marșul triumfal al strămoșilor noștri. Însă, la o privire mai atentă constatăm că există un liant care face legătura insesizabil ca un arc peste timp. Trecutul și prezentul sunt doar două fețe ale aceluiași FALIMENT MORAL de care țara aceasta nu a dus lipsă niciodată! Un falimen
În ce măsură este fiinţa umană înclinată să renunţe la propria libertate sau anihilarea conştiinţei, primind în schimb „farfuria zilnică” de mâncare? Să fie mai importantă supravieţuirea decât libertatea, confortul exterior decât armonia forului interior, tăcerea decât demnitatea, dezumanizarea decât convingerile personale?

Educatia --in---picaj- - Pro Atitudine-

Adaugat de lisandru (469), cu 537 zile in urma (proatitudine.ro)
Iarăși educația revine… Însă nu în forță, ci în picaj. Fiindcă rezultatele PISA publicate recent situează din nou România într-o zonă pe care ne încăpățânăm în a nu o mai ceda deloc.
La Citire/Lectură, Matematică şi Ştiinţe, elevii români de 15 ani au obţinut rezultate semnificativ sub media ţărilor participante la testarea internațională efectuată în 2009, România ocupând locul 49 din 65 de ţăr