Inregistrare | Login
#trilema pe freenode.

dumas | In Pregatire

L-am urmărit pe bătrân sorbindu-și ultimul strop de whisky și apoi lăsând cu putere paharul pe masă. S-a ridicat greoi de pe scaun, își luă haina de pe spătarul scaunului și o așeză cu grijă pe antebrațul mâinii stângi, apoi luă pălăria pe care o flutură în chip de salut urmând să o așeze pe cap. Cu pași înceți bătrânul Irwin lăsă povestea sa în urmă și pe mine într-o profundă tăcere. Nu îmi vene
- Fantastic!!! Na asta da! Extraordinar! se auzea în bucătărie când Fane intră în apartament.

- Ce ai mă? Te aud de la etajul doi minunându-te… Ce ai descoperit iar? întrebă Fane, descoperindu-l pe Matei butonând de zor la laptopul lui învechit…

- Eiii… mă tot minunez și eu de ce citesc în presa asta a noastră…

- Îți pierzi vremea dragule… nu are rost să o răsfoiești aiurea că tot nu pri
7
Vot

Principesa -- Cristian Dima

Adaugat de dumas (609), cu 143 zile in urma (cristiandima.wordpress.com)
Dormeai aninată de visul în care ne-ntâlnim în fiecare noapte, atunci când stele înamorate scapără în balconul sufletului, jucându-se asemeni unor copii bezmetici licurind fiecare colțișor lăsând amprenta iubirii noastre....
Bătrânul Irwin avea parcă o plăcere nebună să lase povestea în suspans, ca un adevărat povestitor de viață. Plecă în ziua aceea fără să îmi spună cum s-au revăzut, la fel cum plecase de atâtea ori fără să îmi spună cum s-au întâlnit sau cum și-au spus primele cuvinte. Iar eu, simplu barman care vă povestesc la rându-mi, îl urmez întocmai și vă dau răgaz să vă imaginați următoarele rânduri. În tim
Aflat la bunici, acolo unde nu am avut niciodată prea multe jucării, uruiam un mic cărucior, imaginându-mi că este o mașină, plimbându-l pe arterele de circulație inventate de mine pe covorul persan din sufragerie. Din când în când mai dădeam fuga la fereastră să priveasc picăturile ce loveau cu putere pervazul în speranța că îşi vor oprii zbuciumul şi vor face loc razelor de soare. Zăboveam acol
- Și ce s-a întâmplat? îl întreb eu, curios pentru afla deznodământul acelei zile…

- Ce să se întâmple? S-a ridicat și emoționată și-a îmbrățișat fratele pe care nu îl mia văzuse de ceva timp… Eu am rămas țintuit pe bancă și abia după ce și-au terminat îmbrățișarea și s-au uitat spre mine am reuști să mă ridic. Mă încerca o oarecare întristare că a venit și asta însemna că întâlnirea mea cu Li
Ploaia continua să cadă puternic și dacă pe mulți îi întristează vremea mohorâtă, bărânul Irwin era cât se poate de zâmbitor. Mi-a mai povestit în ziua aceea mai multe aventuri petrecute în vremea tinereții, alături de prietenul lui, Brian Crystal, dar nu a pomenit nimic de Lisa pentru o vreme destul de lungă. Abia pe când ajunse la ultima gură din paharul de whisky, parcă îmbiat de un fior ciuda
Stropii mari de ploaie ce cădeau pe străzile Londrei sau care se prelingeau pe gratiile din fier de la ferestrele barului de pe strada Villiers mă făceau, în acea zi, să cred că bătrânul Irwin nu va mai veni și așteptarea mea va fii în zadar. Vroiam să știu ce a urmat acelei propuneri și ce au vorbit cei doi. Încercam cu ochii minții să mi-o închipui pe Lisa, așa cum el a descris-o dar simțeam că
Fiind ora amiezii, în bar nu mai era nici un client, afară de Irwin care stătea privind în gol spre ieșire și gustând din când în când din paharul de whisky. Trecu un sfert de oră de când nu a mai spus nici un cuvânt, cufundat în gânduri sau amintiri. Uneori, lăsând paharul din mână și așezându-l ușor pe masă, dădea din cap, aprobând parcă gândul ce îi străfulgera mintea îmbătrânită, iar alteori

Departe -- Cristian Dima

Adaugat de dumas (609), cu 457 zile in urma (cristiandima.wordpress.com)
Barca pe mare plutește alene,

Valul murmură voci de sirene.

Smaraldul străluce de după gene.

Departe de griji cotidiene.



Departe de vociferări malițioase,

Pac-pac -- Un blog cu n--b--d--i

Adaugat de dumas (609), cu 457 zile in urma (nabadaiosul.wordpress.com)
În zilele frumoase de vară, locul unde trestiile mângâiau valurile râului Mureş părea un loc numai bun de joacă. L-am botezat “Vietnam” împreună cu prietenii de la bloc şi cum prindeam ocazia eram acolo făcând mare zarvă, tulburând liniştea micilor viețuitoare de acolo şi a pescarilor neobosiți în așteptarea prăzii. Nini nu ne putea zări careva, pentru că mici cum eram ne pierdeam în desișul verd

Jucarie -- Un blog cu nabadai

Adaugat de dumas (609), cu 481 zile in urma (nabadaiosul.wordpress.com)
Nenea Blogdan ştie că îmi place să mă joc şi să fac năbădăi şi mi-a trimis prin Mimi, gagica lui, o jucărie nouă şi tare ciudată. Da el nu ştie că eu nu am carnet?