Inregistrare | Login
#trilema pe freenode.

andreimituca | In Pregatire

Sint atit de obosit…Atit de obosit incit as fi in stare sa dorm, cred ca 1000 de ani… Si tot nu mi-ar ajunge… Sint atit de obosit…

Ne-am incurcat in propriile noastre indaratnicii, in propriile noastre minciuni labartate… Pe unde intorci capul zaresti numai necazuri amestecate cu bautura ieftina…

Tara se clatina pe picioarele-i din ce in ce mai slabite si mai sclerozate… Traiesc o turbulent
Adinc infipt pe fundul apei, as dori sa pot zbura… Vreau sa zbor… Vreau sa zbor, sa inving greutatea deloc umilitoare a apelor si sa ma pot desprinde in spumoase explozii, catre cer… Chiar vreau sa zbor…netarmurit, nezagazuit, neprivit…

Nu-mi plac privirile oamenilor contemporani cu mine. Sint priviri gri, incetosate, iscoditoare, banuitoare… Nu-mi plac privirile oamenilor contemporani cu dori
Pe buzunarul meu de la geacă a apărut o pată umedă, însă eu am reuşit s-o acopăr cu palma înainte ca să se apropie cheneriţa.
- Domnule, vă rog să scoateţi pliculeţul de ceai din buzunar, mi s-a adresat ea cu acelaşi ton cu care m-ar fi rugat mai târziu să achit nota de plată.
- Care pliculeţ?, am făcut-o eu pe prostu’, tărăgănam din vreme, pentru că ştiam că din moment în moment trebuia să apa
Nici nu pot altfel sa ma gindesc la ceea ce traim astazi… decit ca la o constructie fina de desprindere totala, ca o detasare nefarimata, de care am mare, mare nevoie… Chinuit de o majora si scirboasa depresie de mai bine de doi ani de zile, imi plimb umbra peste locurile in care am trait, peste locurile in care am copilarit si mi-am construit vise de soldat mobilizat fara voia lui… Romania geme
Domnul Stamatie, de profesie director, că fusese uitat în post de nici nu se mai ştie de când, familiar zis Ţuţu, ajunse acasă, ca de obicei, la ora când la televizor se dau „actualităţile”, obosit şi prăfuit de timp şi vreme şi după un epuizant drum făcut la minister, în calitatea sa de conducător cu un înalt simţ al răspunderii şi al sacrificiului personal.
Acasă îl aştepta familia, cu masa p
Dacă cineva i-ar fi spus lui Simon Răureanu că totul, chiar totul, – toate întâmplările din viaţa lui erau doar simple întâmplări şi nimic mai mult, adică nici una dintre ele fie bună fie rea, fie importantă sau banală, nu îi era predestinată dinainte de către o forţă superioară, el ar fi fost de acord cu acea persoană care i-ar fi spus acest lucru. Cum la fel ar fi fost de acord, dacă cineva, po
Îşi măsură paşii în întunericul pe care îl percepea cu simţurile, cuprinzându-l cu mintea nemijlocit, ca înţelegere ale celor ce nu pot fi sesizate decât astfel şi doar în acest loc, reactualizare a unui alt timp. Se ghida după lumina firavă a lămpii, ale cărei umbre răzleţe făceau prelungirile înfricoşătoare, identificandu-le cu orice închipuire, totul într-o înţelegere speculativă, plăsmuire în
Am citit ieri, pe niște afișe lipite de cabinele telefonice, că astăzi o să se desfășoare ceva în cartierul ăsta amărât din sudul Bonnului. Cum nu pricep o boabă de germană, am reținut, adică am înțeles, doar data și orele: 19 Martie 2011, între orele 10 și 16. M-am străduit să aflu de pe internet despre ce-i vorba, însă n-am găsit nimic folositor. Ținând cont că n-are cum să fie Parada Gay, aia-
Aveam şapte ani când mama a murit. Atunci lumea în care trăiam a devenit crudă şi rea. Aveam 3 surori. Două mai mari decât mine şi una mai mică. Mezina încă nu vorbea bine când, într-o dimineaţă, oamenii s-au grămădit în ograda noastră să bocească mortul. Cum să-i explici unui copil care încă nici 5 ani nu are că nu o să-şi mai vadă mama? În ziua aceea mi s-au scurs lacrimile pentru mulţi ani îna
Nici moartea nu mai e ce a fost… și nu care cumva să îndrăzniți să-mi spuneți mie că nu e așa, sau să începeți să-mi îndrugați verzi și uscate, că pe aici sau pe dincolo, că eu unul… Da ce să mai zici de circul din ziua de azi, pe care ei îl numesc înmormântare?… Păi așa arată o înmormântare?… Așa ca o… hai să fim serioși! Uite, acum două săptămâni trecu în lumea drepților Grigore a Lupului – gos
Când în faţa ei, în portul asfinţitului, asemenea matrozului revenit din radele nemărginirii, apăruse Markus, i s-a părut că privea vreo fantasmă, siluetă, umbră acoperită cu năvodul de nisip şi raze azurii. Haloul sufletului străin, enorm şi mult mai greu decât aerul înserării, răstignit pe şpăngile luminii orbitoare, aidoma velei desprinse de crucifixul catargului, o ţintuia cu priviri goale, p