Inregistrare | Login
#trilema pe freenode.

tave23 | Publicat

În parc un stol de copii aleargă în toate direcţiile, împrăştiind un miros de supă caldă. Un croncănit îmbibat îmi ciocăneşte în gât, o dată cu ţigara lipită de talpa pantofului. Îmi aprind alta şi îmi amintesc că bunica punea alcool în apă ca să prindă mai uşor găina.
A scrie o carte este o boala invinsa, spunea Blaga in repetate randuri si sub diferite forme, iar autorul Cartii Iuliei, suferind de acest “demon” al scrierii, pe care il infrunta si il invinge ne propune in Cartea Iuliei
sunt cea mai fricoasă femeie din oraşul acesta
Se afirmă din ce în ce mai des în presa culturală, pe bloguri, în interviuri că trecem printr-o criză literară, că literatura stagnează, că termenul inovaţie ar putea fi şters din limbajul criticilor şi toate cele. Eu zic să ne preocupăm mai puţin de asta şi mai mult de modul în care ne tratăm valorile pe care le avem.
Şi Evi a trecut prin asta cu mai mult curaj decât mine. De aici mă arunc înainte, fie ce-o fi. Mi-e frică. Din pereţi iese un miros de haine fierte în leşie. Tu ai crezut Evi când ţi-au spus? Ai crezut tot? Şi tu ai umblat prin negura asta şi ai simţit cum hainele sunt grele şi se trag în jos?
seara coatele tale ancorează pe masa de lemn trădând un început de plictiseală, o clipă de nelinişte mută când privirea cade de pe lingura de mestecat în cafea pe faţa de masă cu imprimeuri de fluturi ce încep să zboare prin toată cameră[...]
La Facultatea de Medicină din Timişoara e-un fel rai. Doar că nu e vorba de raiul luminos al lui Dante, ci de bolgii strălucind suprapuse, meşteşugit deghizate şi îmbrăcate întocmai ca o lucrătură a Nefârtatului:
În podul casei Io
n-ai voie să urci
niciodată

sunt lucruri ce
trebuie să rămână aşa
neştiute de nimeni
Pescarii îşi desfăceau complicatele ustensile, verificau puterea silcului şi legătura acului din coadă. Era în jur de 4 dimineaţa. Un termos fierbinte făcea să pară mai friguroasă, mai nălucitoare dimineaţa aceea, când cei doi pescari îngrămădeau între degetele lor butucănoase şi crăpate ca nişte dopuri de vin refolosite, viermişorii roşii pe care îi înfigeau cu pricepere în ac.
pe unde trece maşina de gunoi
cerşetorii rămân neclintiţi
cu beţele în mână
ca nişte ciobani bătrâni
Moto:”Şi tot ce e trup omenesc va purcede
să mai înveţe o dat’ poveştile uitate ale sângelui” L. Blaga

Mâinile mele strângeau gâtul îngrozitor de alb. Unghiile negre mi se umpleau de carnea fragedă ca a unui măr cules dimineaţa din grădină. De sub ele vedeam cum ies viermi roşii ce se târau, la început mâncând pielea, apoi muşcând de-a binelea, hămăsiţi.
duci cu tine o gară părăsită oriunde ai merge
câinii îţi deschid mâinile zidite în corp
ca pe o altă zi de duminică