Inregistrare | Login
#trilema pe freenode.

Flavius | Publicat

Reformaţi şi dresaţi pînă la catafalcul de nămeţi, cetăţenii vor fi adormit cu un zîmbet îngheţat, nu ca după o viaţă împăcată sau ca după o glumă bună ci amar-nedumeriţi.
Ne-a salutat, ne-a zîmbit a lehamite şi s-a dus după dropiile lui Istrati, alergîndu-le pînă-n buza Dunării, înainte de Brăila, dincolo de nisipuri…
Unii avem şansa asta, a acestei împăcări, alţii nu. Unii avem astfel norocul de a nu părăsi relativitatea acoladei sau a acoladelor noastre de timp.
Şi totuşi nu, nu mă împac cu acordarea unui… relache forţat cuvintelor. N-au decît să se odihnească cînd vor, dar în niciun caz în… rarele dăţi cînd ştiu că aş putea scotoci după ele prin sertarele gîndurilor sau… necesităţilor mele cotidiene!
Sunt dat pe spate de arhisuficienţii de sine care nu au timp să asculte, să tacă, să citească două rînduri pînă la capăt...
Da, dacă stau bine şi mă gîndesc ceva detaşare şi ceva veselie ne-ar prinde bine, dacă vrem să mai rămînem citovi la minte… Instinct de conservare, s-ar zice? Seninătatea călugărului sau hohotul clovnului?
Şi am întîlnit un tip slinos cu un BMW argintiu care m-a luat cu “Băi, n-ai nişte bani că mi s-a spart baia de ulei. Îţi las buletinu-n schimb!” Şi nervi şi crize de timp isterice şi ştiri fără nici o legătură cu mine. Şi ieri a fost ultima zi de iarnă.
Aş fi scris despre toate astea de n-ar fi fost atît de… insignifiante...
“Art. 1: Prin prezenta Lege se declară dreptul absolut al Primăverii de a dispune, începînd de mîine, în interes personal, de toate mijloacele necesare pentru scoaterea Iernii în afara tuturor legilor fizice şi psihice! Se aplică ori de cîte ori este nevoie!”
Pălesc cele ce ni se păreau ieri importante şi descoperim că “breaking-news-urile” noastre erau atît de derizorii…
Am observat că, de mai mult timp, nu mai am acea relaţie tandră cu cărţile noi pe care o avem cîndva: nu mai mîngîi rîndurile cu acele sublinieri şi nu mai fac însemnări pe margine...
Da, e inutil (dacă nu imposibil!) să faci o fotografie unei alte fotografii, adică să stochezi aceeaşi clipă de două ori… Cum inutil e să-i aduci aminte cuvîntului că e cuvînt…