Inregistrare | Login
#trilema pe freenode.

Flavius | Introdus

Aceste zile ne-au adus un pic de oxigen, dar să nu ne iluzionăm. Poate fi începutul cîştigării încrederii sau poate fi începutul sfîrşitului ei, fiindcă despre asta e vorba, despre nevoia ca de aer de încredere.
La ce bun, aşadar, textele de interes personal, cu atît mai efemere cu cît ele circulă exclusiv prin biţi? (Vechi sau noi, nu mai contează!) Ca purgative? Pentru salubritate?
Şi ştiu că asta e scuza perfectă!
Nu cred într-o revoluţie a bunului simţ, nu în vremuri palpabile pentru mine. Îi admir pe cei care o caută cu demnitate în stradă, în Piaţă!
Intimitatea îţi conferă un loc al tău: locul în care citeşti o carte, locul în care scrii, locul în care îţi bei cafeaua, locul în care iubeşti, locul în care adormi şi în care mori.
Ştiu, aşa cum ziceam, trebuie să fie pe aproape pe undeva, decoltată, parfumată, nurlie, primăvara dar… încă nu e!
Veţi spune că am, probabil, o anume aplecare spre hobby-uri şi că mă încearcă prea tare nostalgiile sau poate că un psiholog m-ar putea dumiri.
Se aplică strategia de mare succes a ”ieşirilor” naturale şi voluntare din sistem.
Reformaţi şi dresaţi pînă la catafalcul de nămeţi, cetăţenii vor fi adormit cu un zîmbet îngheţat, nu ca după o viaţă împăcată sau ca după o glumă bună ci amar-nedumeriţi.
O ţară fără punct. O ţară de punct şi virgulă şi puncte de suspensie… O ţară ca o teorie a conspiraţiei.
“Al dracului Mitică!”, mi-ar veni cred, hîtru, răspunsul, de undeva de dincolo de scenă…
Asta pentru noi, posesorii unor astfel de “bagaje” prăfuite prin poduri, pentru noi, cei cărora ni se pare ciudată acum strigarea cu “Libertate!”, preferînd-o pe cea cu “Demnitate!”.