Inregistrare | Login
#trilema pe freenode.

tave23 | Comentat

seara coatele tale ancorează pe masa de lemn trădând un început de plictiseală, o clipă de nelinişte mută când privirea cade de pe lingura de mestecat în cafea pe faţa de masă cu imprimeuri de fluturi ce încep să zboare prin toată cameră[...]

Si tip-- -- Vanare de vant

Adaugat de paul (318), cu 811 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
am ridicat din pământ câteva coaste ca o lume –

alergarea mi-a făcut bine, dimineaţa în jurul bisericii

copiii se izbesc de geamuri ca nişte păsări şi ţipă.

se izbesc ca nişte uşi de păsări şi ţipă.
Pescarii îşi desfăceau complicatele ustensile, verificau puterea silcului şi legătura acului din coadă. Era în jur de 4 dimineaţa. Un termos fierbinte făcea să pară mai friguroasă, mai nălucitoare dimineaţa aceea, când cei doi pescari îngrămădeau între degetele lor butucănoase şi crăpate ca nişte dopuri de vin refolosite, viermişorii roşii pe care îi înfigeau cu pricepere în ac.
pe unde trece maşina de gunoi
cerşetorii rămân neclintiţi
cu beţele în mână
ca nişte ciobani bătrâni
Moto:”Şi tot ce e trup omenesc va purcede
să mai înveţe o dat’ poveştile uitate ale sângelui” L. Blaga

Mâinile mele strângeau gâtul îngrozitor de alb. Unghiile negre mi se umpleau de carnea fragedă ca a unui măr cules dimineaţa din grădină. De sub ele vedeam cum ies viermi roşii ce se târau, la început mâncând pielea, apoi muşcând de-a binelea, hămăsiţi.
O foarte frumoasa poiestire de dragoste..sau despre ce nu se poate face cu cuvintele.
O minutioasa descriere a asteptarii in 2. in proza.
Povestea unui incendiu. Repetata la nesfarsit..

Imbratisare -- V--nare de v--nt

Adaugat de paul (318), cu 839 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
Urmele ina fara ale unei imbratisari pe dinauntru.

Visul « Vânare de vânt

Adaugat de Zoly (39), cu 1001 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
Genunchii goi ai Marei, peste care îşi aşezase botul căţeluşa Lulu, moartă de frig şi ea ca un pui de căprioară în zăpadă, tremurau lipiţi unul de altul ca nişte boabe uriaşe de strugur. Era de vină dimineaţa aceea care începuse atât de devreme, lumea era de vină şi răutatea ei încrâncenată, pentru că Mara mă privea acum aproape speriată, ca şi când i-ar fi trecut prin minte „ce-o să facem”.