Un filmulet care, pe unii, ar putea sa-i socheze. Pe altii, doar să râdă de nebun.
#trilema pe freenode.
paul | Comentat 
Scalambaielile lui Vadim la inmormantarea prietenului lui drag- Paunescu
Adaugat de ticorosu (279), cu 564 zile in urma (calinhera.blogspot.com)ROMEO SI JULIETA
Adaugat de lisandru (469), cu 828 zile in urma (lisandrulisandru.wordpress.com)
... Rănită în „corasonul” delicat şi sensibil, Julieta s-a închis în camera de la stradă, ameninţând cu sinuciderea iminentă prin îngurgitarea de barbiturice furate chiar din farmacia familiei… Rudele de gradul 1, 2 sau 3 s-au prezentat la domiciliul viitoarei sinucigaşe, aruncând cu pietricele în ferestrele camerei de la stradă şi implorând trezirea la realitate a fetei decepţionate…
nano-PA -m- 10 c-- -- V--nare de v--nt
Adaugat de iuca (497), cu 830 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
Nano. PA. Proza mai mult decat arhi´-scurta. E nebun tipu´.
nano-PA -m- 10 c-- -- V--nare de v--nt
Adaugat de iuca (497), cu 830 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
Nano. PA. Proza mai mult decat arhi´-scurta. E nebun tipu´.
micro-PA -max- 20 cuv-- -- Vanare de vant
Adaugat de paul (318), cu 832 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
micro. PA.
Bacul se cumpara cu 200 de lei la Grupul Scolar Doamna Stanca-
Adaugat de mikaeleon (264), cu 832 zile in urma (realitatea.net)
Nenea Funeriu, asta e reforma la care te refereai?!!!!!!!
ea era ema -poiestire 2- -- Vanare de vant
Adaugat de paul (318), cu 833 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
dimineaţa, pe la şase jumate, era cât p’aci să adorm. da, reuşisem să mă târăsc până acolo, în starea aia dinainte de vindecare, în care durerea este atât de difuză şi vagă încât e până la urmă plăcută. ca şi când, pe gheaţă, mama mi-ar fi dat drumul la mână şi eu n-aş fi fost încă hotărât să-mi iau avânt.
ea era ema -poiestire 2- -- Vanare de vant
Adaugat de paul (318), cu 833 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
dimineaţa, pe la şase jumate, era cât p’aci să adorm. da, reuşisem să mă târăsc până acolo, în starea aia dinainte de vindecare, în care durerea este atât de difuză şi vagă încât e până la urmă plăcută. ca şi când, pe gheaţă, mama mi-ar fi dat drumul la mână şi eu n-aş fi fost încă hotărât să-mi iau avânt.
http---metemorfoze-blogspot-com-2010-02-joburi-mai-putin-obisnuite-html
Adaugat de gabi (287), cu 834 zile in urma (metemorfoze.blogspot.com)
depanam amintiri, si glumeam pe seama vremurilor cand mi-am intrebat un amic aflat intre joburi ce are de gand sa faca, ce stie mai bine si s-ar cauta pe piata, si mi-a zis ca o sa dea un anunt la ziar cu: ,,tin femei in brate".
am ras, si am ajuns la concluzia ca da, s-ar cauta foarte bine. mai usor si mai putin costisitor decat sa apeleze la un gigolo, o gramada de cliente i-ar putea cere, in
am ras, si am ajuns la concluzia ca da, s-ar cauta foarte bine. mai usor si mai putin costisitor decat sa apeleze la un gigolo, o gramada de cliente i-ar putea cere, in
aperitiv literar cu amintiri inventate -- V--nare de v--nt
Adaugat de paul (318), cu 834 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
Frica se măsura în intensitatea cu care ne strângeam de mână, în frecvenţa cu care întorceam capul, să văd dacă nu eram urmăriţi; şi mai erau bătăile inimii Marei, pe care o strângeam în braţe, aproape să mă prăbuşesc de oboseală. Şi ele măsurau frica. Frica mea mai ales.
Constantin Noica sau vocatia maestrului in cultura romana -- Vanare de vant
Adaugat de paul (318), cu 834 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
Dacă biografia lui Noica contează sau nu, sau în ce măsură trebuie să ţinem seama de unul dintre ultimele îndemnuri ale sale, rămâne încă de stabilit. Ceea ce este însă cert, este că viaţa filosofului de la Păltiniş, a trecut, prin nenumăratele capilare ale spiritului, în viaţa discipolilor săi, şi continuă în acest fel să străbată, ca un curent, pânza freatică a culturii române.
Constantin Noica sau vocatia maestrului in cultura romana -- Vanare de vant
Adaugat de paul (318), cu 834 zile in urma (paulgsandu.wordpress.com)
Dacă biografia lui Noica contează sau nu, sau în ce măsură trebuie să ţinem seama de unul dintre ultimele îndemnuri ale sale, rămâne încă de stabilit. Ceea ce este însă cert, este că viaţa filosofului de la Păltiniş, a trecut, prin nenumăratele capilare ale spiritului, în viaţa discipolilor săi, şi continuă în acest fel să străbată, ca un curent, pânza freatică a culturii române.