Articolul, în ciuda temei pe care o abordează, se constituie ca o nouă osana adusă preaiubăsescului. Îmi aminteşte de modalitatea pe care doi autori români au găsit-o pentru a publica teoriile americane privind delincvenţa juvenilă: cartea se deschidea cu o înfierare a societăţii capitaliste, iar fiecare capitol sau subcapitol al cărţii se încheia cu câteva bune pasaje în care era criticată societatea americană şi incapacitatea autorilor occidentali citaţi de a aborda tema din perspectiva materialismului dialectic (fara ca autorii romani să facă ei înşişi asta). Artocolul lui Patapievici devine astfel cât se poate de îngrijorător: oare omul de cultură îşi poate păstra postul de funcţionar dedicând opera sau, mai grav, postul recrează cultura omului?
Daca bine-mi amintesc, si Printul fu dedicat de autorul lui, si inca, in prefata omul se lamenta asupra lipsei de avantaje materiale pe care opera i-a adus-o.
Cu alte cuvinte, n-ar fi noua in cultura atitudinea, nici de-o parte nici de cealalta.
Comentarii
812 zile in urma
812 zile in urma
Cu alte cuvinte, n-ar fi noua in cultura atitudinea, nici de-o parte nici de cealalta.