Trenul pleaca la 5:01. Calatoresc aproximativ noua ore. Va trebui sa recuperez ceea ce n-am avut vreme sa citesc in weekend. Si pe bune dreptate, dupa o luna fara ai mei, era normal ca acum, la revedere, sa nu-mi mai stea gandul la citit. N-am mai fost niciodata mai mult de o saptamana fara ei. Dar a sosit si vremea pentru asta:)
Mi-am amintit cum e sa ma tina mama in brate. Cand ajunsesem si am coborat din tren, am vazut cum i s-a incetosat privirea. Suflet de mama...
#trilema pe freenode.
Comentarii