Când Radio România începea să difuzeze din senin muzică simfonică în loc de ştiri despre îndeplinirea cincinalului în 3 ani, noi, ascultătorii, ştiam că a mai crăpat încă un tovarăş secretar general pe la Moscova.
Într-o vreme, Radio România punea discurile astea cu o frecvenţă care ne dădea speranţe. Brejnev, Cernenko, Andropov, toţi s-au dus pe copcă în numai 3 anişori – poate mierlesc toţi, dracului, ne gândeam.
Secretomania asta cu moartea liderului avea ceva nefiresc în ea – demonstra, mai bine ca orice alimentara goală, că regimul era atât de falit, încât nici măcar o procedură clară pentru succesiune nu exista.
Comentarii