Astăzi m-am întîlnit cu ceaţa şi, din nou, cu zăpada timpurie. Vînt rece, ud, parcă venit să usuce ce-a mai rămas de uscat din suflete, din suflet… Nu am mai văzut pădurea, nu am mai văzut munţii. Întors acasă şi răsfoind cărţi vechi şi meşterind la al doilea genunchi al lumii mi-am amintit, nu ştu de ce, de acel cîntec şoptit, cel cu vrabia ucisă cu praştia. Din fericire, iarna nu ucide şi vrăbiile. Asta e poezia de azi şi Ina nu înţelege de ce nu mă bucur de prima zăpadă… Cred că nici eu.
#trilema pe freenode.
Comentarii
953 zile in urma
945 zile in urma