La tonomat cineva punea mereu aceeaşi piesă care trena unduioasă între pereţii barului, Only yououou, amestecată cu şoaptele de la mese, cu ochii lui foarte albaştri fugind şi întorcându-se iar spre mine cu stăruinţă. Nimic din ce trăisem până atunci nu avusese tăria otrăvitoare a acestei clipe. Dar privirea asta neverosimil de albastră, festivă şi transparentă mă întorcea într-un trecut straniu şi primejdios cu o tristeţe înecată de plăcere, dintr-o altă viaţă a mea, posibilă şi sfâşietoare pe care o recunoşteam în cuvintele îngânate, only you, durerea pe care o purtam în mine concentrându-se purificată de plictiseală şi uitare. Am întins mâna spre pahar şi degetele ni s-au întâlnit într-o descărcare a subţirilor nervi direct în piept, ca o înţepătură. Oglinzile de pe pereţii barului mi-au susţinut privirea pierdută într-o secundă fără de echilibru, ca apoi s-o reverse şi pe a lui umedă, sclipind de exaltare.
#trilema pe freenode.
Comentarii