Inregistrare | Login
#trilema pe freenode.

Mă gândesc la toamnă ca la cafeaua cu care îmi încep foarte de dimineaţă veşnicele aşteptările fără sfârşit şi zilele obişnuite de lucru (ca astăzi, de exemplu…). Ca şi cum anotimpul acesta feeric, frumos, mi-ar fi tovarăş de drum, de trup şi de suflet, un confident cu buzele pecetluite, păstrător de taine doar de mine trăite, ştiute, nerostite. Ca şi cum inima mea toată ar fi acoperită cu frunze îngălbenite de toată povara tăcerile dintre noi, cei ce n-am fost, cei ce nu suntem, cei ce nu vom fi, poate, niciodată…