Aș fi ipocrit dacă aș spune că sunt împlinit – și nu din cauza faptului că sunt prea tânăr, ci pentru că pentru mine împlinirea este mult mai imposibilă (pleonasm voluntar) decât însăși perfecțiunea.
Lexical, a împlini înseamnă a duce la bun sfârșit ceva, orice, cel puțin în contextul acesta. Astfel, aserțiunea mea din prima frază ar fi greșită. Dar nu este. Fiindcă dacă ne vom considera împliniți la fiecare acțiune pe care o ducem la un bun sfârșit fericit, niciodată nu vom putea să ne dezvoltăm personalitatea și tot ce ține de ea mai mult decât limitele pe care ni le stabilim. Iar la urma urmei, cam atâta putem face în lumea asta, nu? Procreere și să ne depășim limitele… Unii, din păcate, rămân doar la primul. Și orice ar face, scopul final al vieții lor este procreerea. Și atât.
#trilema pe freenode.
Comentarii
397 zile in urma