Omul, ca să mă asigure de intenţiile-i onorabile, a insistat să-mi lase ceva de valoare de-a lui, până se întoarce. Fiindcă n-avea nimic de genul, mi-a lăsat-o pe fiică-sa, de 3 ani şi rasă în cap, de parcă ar fi fost singura soluţie de a scăpa de păduchi. Copilul fiind sociabil, iar eu neavând unde să fug, s-a fi gândit că n-are ce să meargă prost.
Oricât de bizară mi s-a părut garanţia la început, pe măsură ce întârzia omul am început să îmi fac gânduri de genul “Doamne, zi-mi că nu tocmai am cumpărat un copil cu 200 de ron!!!”
#trilema pe freenode.
Comentarii
696 zile in urma