Mereu ne dorim un apus asociat cu frumusetea culorilor de foc ale disparitiei zilnice a soarelui… Viata nu iti ofera mereu tot ce iti doresti, ba dimpotriva, iti ia fara sa existe o ratiune, pe cei dragi. In cazul ei, durerea disparitiei fiului de 30 de ani, bun prieten cu mine, a lasat de urme adanci, greu de suportat… Dupa ce i-a privit zilnic fotografiile doi ani, a plecat…
“Doamna Maria, sa traiti vesnic intr-o lume mai buna… Meritati din plin… Dumnezeu sa va odihneasca…! Mi-as fi dorit sa mai putem sta de povesti in gradina, cu Ionut, cu nenea Luci, cu Bobita dormitand, langa adevaratii sai prieteni :(
Mi-e sufletul amar…
#trilema pe freenode.
Comentarii